Tot timpul am considerat că o retrospectivă anuală a literaturii tulcene ar fi o înfăptuire plăcută pentru cei interesați de aparițiile scriitoricești tulcene. În plus, o asemenea retrospectivă ar putea deveni chiar folositoare, un adevărat barometru cultural literar al Tulcei, o dată cu trecerea anilor. Numărul volumelor publicate de autorii tulceni, în anul calendaristic 2015, a fost de nouăsprezece, nu foarte mare, dar nici foarte mic, pe care, pentru o înţelegere mai corectă a fenomenului, ne-am permis să-l fracţionăm în două: ficţiune şi nonficţiune, rezultând în felul acesta două articole distincte şi, sperăm, interesante. Prin categoria „ficțiune” înțelegem toate genurile literare care sunt rodul unei gândiri ficționale: roman, proză scurtă, poezie, teatru. În anul 2015, autorii tulceni au publicat cinci volume de ficțiune.
Începem cu Lucreția Grosu Tița – și pentru motivul că poeții sunt mai sensibili și nu pot aștepta – cu volumul de poezie „Înțelegerea lecțiilor timpului”. Versuri pline de delicatețe și frumusețe interioară, de apreciat, mai ales că autoarea își desfășoară viața profesională scriind proză algoritmică în domeniul IT, atât de rece și robotizat. Citind aceste versuri, nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva autoarea se refugiază într-o lume virtuală a poeziei.
Cu nemăsurată tristețe menționăm volumul de proză scurtă a maestrului Gheorghe Bogorodea, p
lecat dintre noi, pentru totdeauna, în iulie 2015. Cartea „Hora bărbaților”este un adevărat cântec de lebădă, cu nuvele și povestiri pline de sevă. Așezate în trei capitole, unele din povestirile autorului au apărut de-a lungul timpului, în diverse publicații, meritul volumului fiind acela că scoate la lumină, din adâncul uitării, câteva nestemate scriitoricești. Un alt regret este acela că Gheorghe Bogorodea a scris prea puțin în raport cu dimensiunile talentului său.
Tănase Carașca, un autor plin de maturitate și forță, un adevărat maestru al cuvântului scris, le-a oferit tulcenilor un roman plin de sensibilitate adolescentină, „Timpul și răstimpul”, o poveste de dragoste liceană dobrogeană, desfășurată în perioada anului 1970. Avem suspiciunea că frumoasa poveste de dragoste este autobiografică, motiv pentru care lectura devine și mai interesantă.
Printre lansări de carte, pline de culoare, unele de-a dreptul simandicoase, profesorul Aurel Enică le-
a dăruit tulcenilor, aproape strecurându-le, cu modestie, volumul său de epigramă „Solitudine”. O carte care reflectă în 4-5 versuri realitatea cotidiană a vieții pe care o trăim, adevărate cioburi de oglindă. Privite dintr-un alt unghi, cele 140 de pagini pot fi considerate și ca o adevărată cronică versificată a zilelor noastre, o privire amplă, cu un orizont extrem de îndepărtat.
Încheiem prezentarea volumelor de ficțiune tulcene cu cel al lui Aurel Ifrim, „Elegie pentru maimuța vorbitoare”, o carte prin care autorul ne surprinde cu o adevărată colecție de proză scurtă, adevărate bijuterii în miniatură, în condițiile în care tulcenii îl percep pe distinsul autor doar ca scriitor de studii monografice și antropologie culturală tulceană. Și mai interesant este faptul că, în Tulcea, cartea se poate citi doar prin împrumut de la autor, într-o formă inedită de promovare, cum numai distinsul autor o putea pune la cale.
Analiza, din punct de vedere numeric, a celor cinci apariții scriitoricești tulcene, nu impresionează în mod deosebit. Lăsăm însă, pentru anii viitori, opiniile cu privire la calitatea literară a anului în cauză, dacă a fost un an bun, bogat sau cu o recoltă mică, dar de calitate. Fiecare din aceste cărți au însă povestea lor, care dintr-un anumit punct de vedere sunt la fel de interesante ca și volumele în sine. Astfel, una din cărți a fost editat la București, autorul tulcean a primit cinci exemplare și promisiuni de drepturi de autor, tiraje suplimentare și ediții noi. Cartea se vinde binișor, dar nici una din promisiunile făcute nu a fost îndeplinită. Urmează un proces, care nu știm dacă va fi spectaculos, dar sigur va fi cu multe înfățișări. O altă carte a fost publicată după ce un grup de tulceni care iubesc cultura, au făcut o chetă amicală cu care a fost finanțată tipografia. Stimă și respect pentru aceștia! Un alt autor tulcean ar putea breveta un nou gen de lansare de carte, „lansarea din servietă”. Aceasta se face discret, pe stradă, când se întâlnește cu un prieten sau o cunoștință, îl oprește pe respectivul, deschide servieta și cu o politețe fără margini îi oferă volumul.
Din nefericire, cărțile prezentate în aceste rânduri sunt extrem de greu de procurat. Din cele cinci titluri, doar „Horă de bărbați” se poate achiziționa de la celebra tonetă cu cărți de „Sub Coloane” a nu mai puțin celebrul Nea Costică (Toloș). Motivul inexistenței acestor cărți pe rafturile librăriilor sunt cele povestite mai sus dar și tirajelor foarte mici, unele de doar o sută de exemplare. Vom continua retrospectiva literară tulceană 2015, cu secțiunea nonficțiune, mult mai consistentă, cuprinzând paisprezece volume.
Va urma.
Nicolae C. Ariton
www. mistereledunarii. ro
