DESPRE

     MISTERELE DUNĂRII este un blog care intenționează să prezinte geneza unei serii de romane pline de aventuri și suspans, a căror acțiune se petrece la Tulcea, Sulina, Babadag şi în Delta Dunării. La momentul apariției acestui blog, primul volum, intitulat PIERDUT ÎN TULCEA, este scris în proporție de 60%. Al doilea volum, care se va numi RĂTĂCIT ÎN SULINA, va fi scris doar dacă primul va înregistra un oarecare interes şi succes printre cititori. Primul  barometru al eventualei prize la public va fi acest blog, numărul de accesări şi comentarii fiind primul semn favorabil.

    Cartea, sau cărțile, fac parte din sub genul literar  ficţiune istorică sau thriller istoric, un gen de beletristică foarte apreciat în momentul de faţă printre cititorii din întreaga lume, deoarece poate oferi acţiuni pline de sevă într-o perioadă de vremuri de mult apuse. Misterele Dunării se desfăşoară în perioada anilor 1870, într-o vreme când Dobrogea se afla încă sub ocupaţie otomană, fiind un sangeac (subdiviziune) al provinciei Rumelia (regiunea din sudul Balcanilor, apaţinând Imperiului Otoman). Până la Războiul de Independenţă din 1877, capitala sangeac-ului a fost la Tulcea.

     Pitorescul regiunii este unic în lume, afirmaţie care nu conţine nici un fel de exagerare. Astfel, Tulcea poate fi supranumită Micul Istanbul, deoarece este un oraş dezvoltat după tipicul musulman aplicat de sultanul Mohamed al II-lea, oraşului Constantinopol, după cucerirea acestuia în 1453. Ideea de bază era ca oraşul să se dezvolte în comunităţii etnice şi religioase, strânse în jurul lăcaşurilor de cult, formând aşa numite mahalle (mahala, în româneşte). În Tulcea, numărul acestora fiind, la un moment dat, de 14. Şi astăzi, oraşul mai are urme al acestui mod de organizare. Dacă Tulcea a fost un oraş tipic turcesc, Sulina, aflată la doar aproximativ 100 de km distanţă, este un oraş tipic american. el a fost trasat pe hartă de inginerul Charles Hartley, administratorul Comisiei Europene a Dunării, după tipicul oraşelor americane: patru străzi paralele cu Dunărea şi alte 5-6 perpendiculare pe acestea. Insistăm asupra farmecului zonei, fără să mai spunem nimic de fostul fort al garnizoanei turceşti de la Babadag, sau de Delta Dunării.

 

      Trebuie să recunoaşteţi că doar din cele câteva rânduri scrise mai sus, istoria oraşelor Tulcea şi Sulina este mai mult decât interesantă. Din păcate, doar oamenii din fotografia de mai sus, care astăzi nu mai sunt printre noi, au fost martori la întâmplări şi fapte inedite, care merită să fie subiectul unui roman. Lucrul acesta încerc să-l realizez prin Misterele Dunării. Fiţi alături de mine şi veţi descoperi aventuri nemaiauzite şi nemaivăzute pe malurile Dunării.

     Nicolae C. Ariton