Bine ați revenit la „Lecturi Improbabile”, locul unde vorbim (scriem) despre cărți pe care, să fim realiști, nu le veți citi (probabil) niciodată. Vorbim despre titluri care vin din locuri atât de „exotice” (Rusia, Turcia, Armenia, Iran), încât au șanse mai mari să câștige la loto decât să prindă un tren al traducerilor în limba română. Să fim sinceri: cine are timp, în afară de marii excentrici, să vâneze ediții rare prin cotloanele internetului sau să învețe farsi doar ca să înțeleagă o metaforă de la pagina 40?Aceste cărți sunt ca acele cafenele geniale ascunse pe străzi unde nu trece nici măcar Google Maps. Nu sunt fițe experimentale și nici nu-ți scrântesc creierul; sunt pur și simplu victimele unei nepotriviri de caracter cu piața literară. Până la urmă, există un farmec ciudat în lecturi improbabile: să tânjești după o carte necitită și să o savurezi doar cu imaginația. E mult mai ieftin și nu ocupă loc în bibliotecă!
Azi, turcul plătește — pardon, scrie! Ficțiune! Acum două săptămâni am publicat o recenzie a romanului „Amat”, apărut în Turcia. Pentru că ne place foarte mult acest scriitor, adică İhsan Oktay Anar, revenim astăzi cu un alt roman al său: „Yedinci Gün” („A șaptea zi”, în română). Dacă ar fi să-i punem o etichetă înainte de a vorbi propriu-zis despre carte, aceasta ar putea suna cam așa: „Când Jules Verne se întâlnește cu un derviș și dau o petrecere cu tematică science-fiction”. În realitate, lucrurile sunt ceva mai complicate. Putem afirma fără tăgadă că romanul de astăzi este un amestec de filozofie și inginerie de secol XIX, într-o călătorie halucinantă printr-un Istanbul otoman. Colac peste pupăză, textul este scris într-o turcă atât de arhaică și de bogată, încât până și turcii au nevoie de un dicționar și de o cafea foarte tare alături atunci când îl citesc. Este, oricum, un roman greu de povestit și, fie vorba între noi, nici fanilor declarați ai lui İhsan Oktay Anar nu le-a mers prea tare la inimă. Dar să încercăm totuși. Avem de-a face cu o parabolă despre un om care încearcă să fie Dumnezeu construind mașinării, eșuează prin suferința generațiilor următoare și caută iertarea prin literatură (mai au turcii două vorbe pentru asta: ghiveci și zarzavat). Întregul univers al cărții este, de fapt, scris de protagonistul İhsan Sait în decurs de șase zile. În „a șaptea zi”, el se oprește să se odihnească, imitând gestul biblic al creației lumii. Personajul își dă seama că el este „Duhul” care a animat toate aceste povești, submarine și soldați înghețați. Este o luptă pentru mântuire prin scris: protagonistul încearcă să se curețe de păcate — aroganță, violență — prin actul de a crea o lume fictivă. Totul este condimentat cu pirați, bancheri vampiri, moșieri aroganți și o limbă turcă atât de densă încât, dacă ar fi tradusă, probabil ar cântări dublu față de original. Adevărul este că Anar scrie atât de compact și de „oriental science-fiction”, încât traducătorii români probabil fac atacuri de panică doar când văd numărul de arhaisme pe pagină. Este genul de carte pe care o „citești” mai ales cu imaginația, sperând că într-o zi un traducător cu mult timp liber ne va deschide și nouă ușa acestui univers. „Yedinci Gün” se înscrie perfect în universul specific lui İhsan Oktay Anar, un autor cunoscut pentru amestecul original de realism istoric, alegorie, fantastic, filozofie și ironie subtilă. Acțiunea este plasată într-un Istanbul otoman imaginar, dar recognoscibil, unde granițele dintre real și metafizic sunt constant estompate. Titlul trimite simbolic la a șaptea zi a Creației — momentul odihnei divine, dar și al reflecției asupra sensului existenței, al ordinii lumii și al haosului care o amenință. Un roman complex, provocator și profund simbolic, recomandat cititorilor pasionați de literatură filozofică, fantastic alegoric și ficțiune istorică neconvențională. Nu oferă certitudini, ci întrebări — iar tocmai acest lucru îl face interesant. Mai trebuie doar tradus din limba turcă în română.
Nicolae C. ARITON
