Înapoi la articole
Chestiuni literare

LECTURI IMPROBABILE: cărți pe care nu le veți citi, probabil, niciodată în această viață(43) – „Asta era ori moartea”, deThélyson Orélien

19 noiembrie 2026Nicolae C. Ariton

Lecturi Improbabile, episodul 43. Astăzi ne oprim asupra unui roman proaspăt așezat în rafturile librăriilor franceze (și nu numai), cu șanse minime de a-l vedea vreodată tradus în română — după socoteala noastră, a unor oameni nu foarte pricepuți la matematică, fix cam de 1%. Motivele improbabilității sunt povestea din jurul scrierii acestei cărți și cea a autorului său, Thélyson Orélien, un haitian emigrant în Canada, câștigător al premiului literar francez FNAC 2026, candidat pe lista scurtă a premiului Goncourt 2026, acuzat că a scris romanul cu ajutorul IA și că chiar a comis un nițel plagiat. Motive suficiente ca să stârnească o adevărată furtună literară printre francezi, care, oricum, au ieșit în stradă zilele trecute, dar din cu totul alte motive. Că tot veni vorba, a fost devalizată o singură librărie, dar s-ar părea că atacatorii au greșit adresa și n-au furat nicio carte. Trecând peste spiritul de frondă francez, în general, și peste scandalul literar francofon, în special, considerăm că volumul „C’était ça ou mourir” merită să-i dedicăm un episod din Lecturi Improbabile.

Începem cu o dilemă: sincer, nu prea aș fi hotărât cum să traduc din franceză titlul romanului „C’était ça ou mourir” al autorului Thélyson Orélien, care este un mic joc de cuvinte, cu un sens ușor de înțeles, dar greu de potrivit în slove românești. La prima strigare — pardon, traducere —, ar fi: „Asta era ori moartea” sau „Era asta sau să mor”. Ambele cu înțeles simplu, cum ziceam, adică „Altă variantă era moartea” sau ceva de genul acesta. Oricum, titlul cărții este „mișto” și rezumă excelent conținutul, care se referă la parcursul și „cursul” drumului fizic și spiritual al unui emigrant ilegal din Haiti în Canada. Romanul este scris la persoana I, din perspectiva lui Jonas Dorléon, un tânăr haitian de culoare, ușor de asemuit cu însuși autorul. Bineînțeles că Haiti este zugrăvit exact așa cum este, cu violență politică, mizerie cronică și supremația bandelor armate care dictează ritmul vieții, fără un efort prea mare de imaginație din partea autorului. Un spațiu în care instituțiile sunt la pământ, iar viitorul este o himeră, inclusiv pentru protagonistul nostru, crescut în sărăcie și oprit chiar din a visa la o viață mai bună. Astfel, acesta este prins într-o capcană a evenimentelor în care prietenii, vecinii și cunoscuții dispar unul câte unul sau cad victime răfuielilor dintre bande, incendiilor și chiar unui cutremur. Constrâns de realitatea apocaliptică, Jonas Dorléon ia decizia dramatică de a emigra, bineînțeles ilegal. Cu un optimism temperat și cu frica la cote maxime, el pornește pe drumul anevoios al exilului. Călătoria, prin tot felul de mijloace improvizate și prin frontiere sud-americane aproape impermeabile, devine o adevărată odisee contemporană a disperării și a speranței. Noi, cititorii, suntem purtați prin geografii ostile, granițe periculoase și spații de tranzit unde refugiații, în mod special haitienii, sunt priviți cu suspiciune și dispreț. Fiecare etapă a drumului aduce noi încercări fizice și psihologice, de la foame și epuizare până la moartea care pândește la toate colțurile de graniță. Ajuns în cele din urmă într-un nou spațiu de adopție, personajul nostru, în loc să se bucure, începe să trăiască un fel de sentiment de vinovăție al supraviețuitorului și să se simtă un imigrant canadian dezrădăcinat. Cam acesta este, pe scurt, rezumatul firului narativ al romanului „C’était ça ou mourir”, un fel de croazieră Haiti–Republica Dominicană–Brazilia–Mexic–S.U.A.–Canada, în condiții de „criză”, care te duce însă cu gândul la alte zeci de romane având ca temă infernul călătoriei, al exilului sau al evadării, precum, de exemplu, „Papillon” al lui Henri Charrière, bestsellerul anilor 1970. Din fericire, nu există nicio suspiciune privind inspirarea autorului din narațiunile unui roman de acest gen. Din nefericire, Thélyson Orélien este acuzat că a scris „Era asta sau să mor” folosind IA în proporție de 99%. Totul a început printr-un articol anonim publicat în presa franceză, după ce romanul a câștigat Premiul FNAC și a fost propus pentru Goncourt. Apoi, „acuzatorul” s-a devoalat în persoana unui ziarist cunoscut, dar care reprezenta și interesele unui soft IA intitulat „Pangram”, care, contra cost, identifică textele scrise cu IA și/sau plagiate. Mass-media literară franceză a explodat, la figurat, împărțindu-se în două tabere, pro și contra acuzației de utilizare a IA aduse romanului, în timp ce autorul nega cu hotărâre, afirmând că stilul său nu este generat de IA, ci este o topică creol-haitian, nativă autorului.. Spre final, sentința privind scrierea cu IA a rămas nepronunțată, din lipsă de dovezi clare. Acuzatorii i-au servit însă lovitura de grație prin faptul că romanul este un plagiat după o serie de articole publicate într-un jurnal filipinez. Thélyson Orélien a recunoscut această acuzație și a plecat înapoi în Canada, după ce venise în Franța să-și ridice premiul câștigat și eventualul Goncourt (un cec de 10 euro!). În urma sa, s-au vândut peste o sută de mii de exemplare din carte. Deocamdată. Nu vă rămâne decât să citiți romanul în cauză și să vedeți care-i șpilul!

Nicolae C. ARITON

Distribuie:
LECTURI IMPROBABILE: cărți pe care nu le veți citi, probabil, niciodată în această viață(43) – „Asta era ori moartea”, deThélyson Orélien | Misterele Dunării