
Simpozioanele cu lansare de carte au întotdeauna un aer simandicos și greu de urmărit, din cauza atmosferei academice induse și impuse. Cam același lucru am crezut că se va întâmpla și la cel intitulat „Comisia Europeană a Dunării, 170 de ani de cooperare la Dunăre”, desfășurat la Tulcea și Sulina în zilele de 3–4 noiembrie 2026. Lucrurile nu au stat însă chiar așa, ci mai mult altfel…

Mă simt îndreptățit să scriu aceste rânduri pentru simplul motiv că, pe lângă faptul că am fost invitat să particip (alături de mulți alții), am fost „numit” și prezentator al volumului dedicat acestui eveniment: „Moștenirea Comisiei Europene a Dunării”, în lipsa motivată a excelentului redactor de carte Ioan Leahu, care a transformat un tom de monografie istorică într-un adevărat album de artă. „Îndreptățit” sună nițel arogant, „mirat” însă este extrem de adevărat, pentru simplul motiv că sunt un autor de rând, mai mult de literatură ficțională (cu niște romane superbe despre Tulcea!). Ar mai fi și alte câteva explicații, dar să le lăsăm deoparte și să trecem la lucruri și fapte mai interesante. Simpozionul de care vă ziceam la începutul acestor rânduri a avut din start un adevărat nimb deasupra, prin faptul că urma să participe ministrul finanțelor, Alexandru Nazare, ceea ce nu e de colo pentru Tulcea noastră. Prezența consilierului prezidențial Cristian Roșu, a celui al Băncii Naționale, Dan Costin Nițescu, alături de președintele Consiliului Judeţean Tulcea, Horia Teodorescu, primarul municipiului Tulcea, Ştefan Ilie, prefectul Doru Moscu (și așa mai departe) a sporit aura simpozionului până la o strălucire greu de suportat pentru privirea obișnuită umană. Adevăratul personaj care a stat în spatele acestui act cultural a fost însă inginerul Alexandru Stroie, pe care tot tulceanul, de la mic la mare, îl știe cu supranumele de „DeltaCons” – celebra firmă de construcții hidrotehnice sau echipa tulceană de volei masculin, vicecampioană europeană din urmă cu câțiva ani. Adevărul despre distinsul inginer este că probabil nu a mai fost atât de stresat de multă vreme, din timpurile când deschisese un șantier hidrotehnic în Africa sau juca finala europeană la volei… Vine sau nu vine ministrul finanțelor, da sau ba pentru consilierii prezidențial și al Băncii Naționale (apropo, prefața cărții este scrisă de guvernatorul Mugur Isărescu), da sau ba pentru pleiada de profi universitari și așa mai departe. Nu mai zic că tirajul volumului a ajuns la Tulcea de la editura din Iași fix cu o zi înainte de lansare. Dar, în final, astrele s-au așezat cum trebuie și (aproape) toți invitații (cu secretariatele și SPP-iștii din dotare) s-au materializat pe malul tulcean al Dunării, mai precis pe locul fostului caravanserai otoman, acum Hotelul Delta. Am sesizat o mare emulație printre invitații din sală înainte de începerea activității, mai multe personaje lăudându-se că au de gând să-l „interpeleze” pe ministrul Alexandru Nazare privind bugetul național, taxe și impozite, pensii alimentare etc. În momentul în care a apărut ministrul, toate aceste intenții s-au spulberat în vânt. Distinsul invitat, prin atitudinea calmă, rezervată și un discurs pragmatic, economic (și la propriu, și la figurat), a reușit să-i liniștească pe toți potențialii „intervenționiști”. Chestie de strategie de economist adevărat! Speech-ul său a fost un alt exemplu de „bună practică”, exemplu de elocvență exprimată liber, cu scuzele de rigoare, în final, că, vorbind din inimă, a uitat să citească ce avea pregătit în scris. Afirmația în cauză a făcut ca întreg auditoriul să leșine de admirație și plăcere, că, vorba aia, li s-a vorbit așa, de la suflet la suflet. Am spus, cum am putut, că monografia istorică scrisă de Alexandru Nazare și Alexandru Stroie este un text amplu, care poate fi citit în mai multe registre, în funcție de dorința și capacitatea de înțelegere a cititorului: tom de istorie tehnică, istorie economică, evoluție și involuție, ajungând la o narațiune literară care, dacă vrei, te prinde chiar după câteva pagini de lectură. Subliniez aceste elemente stilistice pentru cei care deschid volumul și a căror primă reacție la vederea titlurilor de capitole, tabelelor statistice, schițelor tehnice, hărților și bugetelor CED este un strigăt: „Aoleu, dar ce carte grea!” și, speriați, o închid la loc. Vreau să vă asigur că lectura acesteia este (sau va fi) exact ca un film: documentar educativ sau thriller istoric, totul depinde de cititor. Intervenția oratoricească a ing. Alexandru Stroie a fost de zile mari. Fără foi scrise, „liber în spirit și cuget”, al doilea părinte al Dunării (primul fiind Charles Hartley, ing. șef CED) a oferit celor prezenți un istoric captivant al CED, care, ajuns în zilele noastre, a făcut ca sala să amuțească de uimire ascultând scenariul viitorului nostru dunărean, demn de un film SF pe o platformă de internet. Pur și simplu, Alexandru Stroie și-a încheiat discursul lăsând auditoriul cu gura căscată de uluire. Aceasta este valabil, bineînțeles, pentru cei care au înțeles construcția tehnico-lexicală a unor idei hidrotehnice de genul: apele limpezi ale Dunării sunt mai periculoase (mai abrazive) pentru albia fluviului în comparație cu cele tulburi (cu sedimente), care acționează ca un lubrifiant… Comparația ing. Alexandru Stroie cu Sir Charles Augustus Hartley nu este o figură de stil sau o lingușeală scriitoricească. Pentru mine, românul în cauză este un fel de reîncarnare a englezului (tot în cauză), după aproximativ un secol. Lucrările de transformare în cale navigabilă a canalului Sulina, începute în anul 1856 de către Charles Hartley, ca inginer-șef al Comisiei Europene a Dunării, au fost continuate în ultimii zeci de ani de către Alexandru Stroie. Deci, fără reținere sau falsă modestie, avem, indubitabil, de-a face cu doi „Father of the Danube”. Farmecul cărții, pentru că are și așa ceva, constă în faptul că cei doi autori, Alexandru Nazare și Alexandru Stroie, au reușit să îmbine în paginile sale o istorie comună CED cu Uniunea Paneuropeană, CECO și UE, ultima având rădăcini adânci pe malurile Dunării de Jos, la Tulcea și Sulina. Și apropo, că tot veni vorba de Sulina, miercuri, 04.11.2026, o parte dintre participanții la simpozion ne-am deplasat în acest ultim oraș de pe malurile Dunării pentru o întâlnire cu sulinenii în fosta sală de ședințe (conferințe) din Palatul CED (acum sediul AFDJ). Simpozioniștilor de marți li s-au mai adăugat vicepreședintele CJ, Iancu Naciadis, și viceprimarul Andaluzia Luca, însoțiți de aproape întreg aparatul tehnic din instituțiile respective. Și pentru că am primit verde de la omul-orchestră al simpozionului, ing. Alexandru Stroie, mi-am permis să le fac capul calendar invitaților din sala neîncăpătoare cu povești despre Sulina veche, începând cu piratul Ghiorghios Kontoguris (versiunea personală) și încheind cu istoria corăbiilor cu mirese. Ar mai fi multe de povestit, mai ales cum tot timpul simpozionului (probabil că și pe timp de noapte) suna telefonul ing. Alexandru Stroie, cum era înconjurat în permanență de 5-6 persoane, de obicei colaboratori în lucrările hidrotehnice, cărora le vorbea scurt, în spirit de glumă, dar tranșant, și cum îl ascultau toți, ținându-și respirația, ca pe un adevărat „Father of the Danube”, care chiar merită acest supranume. Am ascultat tot felul de explicații tehnice despre diguri, canale, foraje, palplanșe, agregate și betonări cu scafandri, încât mi s-a dublat cu siguranță numărul de neuroni activi. Am reținut însă o explicație etimologică pe care o împărtășesc aici: denumirea canalului Bâstroe vine de fapt de la numele inginerului nostru, Alexandru BîStro(i)e. Să fie sănătos, să ne mai facă astfel de simpozioane și să mai scrie cărți atât de minunate!
Nicolae C. Ariton






