Documentele și imaginile cu Tulcea veche sunt rare. Motivele acestei sărăcii, cauzate de o adevărată criză în domeniu, sunt mai multe. În primul rând, arhiva otomană a Tulcei a fost pierdută rătăcită în 1877, la plecarea oficialilor turci, care conduseseră sangeacul tulcean până la Războiul de Independență. După spusele domnului Dan Arhire, convoiul care transporta aceste arhive a fost atacat de briganzi, prin zona Bulgariei de astăzi, crezând că sacii purtați de asini ascundeau cine știe ce bogății. Domnul Aurel Stănică ne-a sesizat faptul că o parte dina aceste documente se găsesc în fondul arhivistic din Sofia, problema fiind dificultatea descifrării acestora din turca veche in care au fost redactate. Arhiva română de documente, strânsă până în preajma Primului Război Mondial, a fost distrusă parțial, la rândul ei, în timpul ocupației germano-turce-bulgare, când Tulcea și locuitorii săi au pătimit, probabil, cele mai mari atrocități din lunga sa istorie.
La aceste semi dispariții oficiale, se adaugă migrarea masivă exodul cetățenilor tulceni de etnie turcă, bulgară, greacă, evreiască în diferite perioade ale istoriei locale, din motive politice, economice sau sociale, ducând ei, în cele patru zări ale lumii, albume cu fotografii, documente, tablouri și povești, care s-au pierdut poate pentru totdeauna.
Din aceste motive, numărul imaginilor vechi cu Tulcea este destul demic, astfel că atunci când se descoperă ceva nou este motiv de foarte mare bucurie.
În articolul de azi, vă propunem o descoperire inedită despre Tulcea, o fotografie datată cu aproximație 1890, realizată de un fotograf tulcean, pe nume Th. R. Panaiotof, patron al cabinetului foto Fotografia Națională, Str. Elis – Domna Nr. 63, probabil la comanda patronului măcelăriei care apare apare în fundal și este de fapt subiectul principal al fotografiei. Analizând imaginea, în prima fază am crezut că este vorba despre un colț al celebrului bazar tulcean, demolat în anul 1963. De fapt, este o clădire construită în același stil oriental, cu coloane, și care adăpostea cel puțin o măcelărie.
Mult mai interesant decât clădirea în sine sunt figurile ce apar în această fotografie. Un domn îmbrăcat într-un costum nemțesc și pălărie de pai, probabil distinsul patron de măcelărie Russeff. Un cetățean cu barbă și o armă agățată de umăr, în haine ponosite, care era probabil un fel de gardian particular ce păzea măcelăria. Acestor două personaje principale, li se adugă mai mulți gură-cască, printre care și copii, privind ușor uimiți către mașinăria minune a lui Panaiotof, care făcea fotografii. Farmecul și tristețea acestei fotografii este că toți acești oameni surprinși într-o clipă a vieții lor de aparatul fotografic, acum numai există. Unii probabil au murit de tineri, prin războaiele carea au urmat anilor 1890, alții de holeră, friguri sau tifos sau, poate chiar de bătrânețe. În urma lor a rămas doar această fotografie îngălbenită de timp.
Fotografia unicat face parte dintr-o colecție particulară a unei familii bulgare și a fost scoasă la vânzare pentru suma de 79 de dolari.
Nicolae C. Ariton
