Vă propunem o serie de articole sub titlul generic „Tulcea, demolări, crime și uitări…”. Recunoaștem că titlul este nițel exagerat, cuvântul „crime” fiind folosit cu înțeles figurat, pornind de la ideea că și demolarea unei clădiri poate fi considerată o „crimă”, dacă aceasta se petrece în anumite condiții și circumstanțe. Și mai grav este faptul că după demolare și trecerea anilor, uitarea s-a așternut peste memoria acestor clădiri, cândva falnice și reprezentative pentru urbea noastre. În locul lor s-au ridicat blocuri din beton armat, un fel de cazemate nițel mai stilizate, iar majoritatea tulcenilor de azi habar nu au câtă istorie se află sub tălpile lor, atunci când se plimbă pe străzile și ulițele frumos asfaltate ale Tulcei. Azi, despre fosta Bancă de scont, demolată pentru a face loc unui bloc patetic.
Nicolae C. Ariton
În complicatul mecanism financiar bancar, noțiunea de „scont” (scontare) reprezintă preluarea de către o bancă a unui document care atestă livrarea pe credit a unei cantități de marfă, astfel încât creditul este transformat înainte de scadență într-un nou capital bănesc, ceva mai mic, ce-i drept, în urma comisionului consistent al băncii. Privit simplist, un negustor primea două credite pentru aceiași marfă, aceasta însemnând că prețul de vânzare urma să fie bine umflat, astfel încât banii obținuți să acopere și creditul inițial, precum și cel de scont. Dacă „socoteala” nu ieșea, era „nasol” pentru că cele două bănci veneau să-și ridice „gajul” dat de negustor constând în diferite proprietăți. Pare simplu și complicat, în același timp, dar a fost o formulă funcțională și de succes pentru că în Tulcea, Banca de Scont, își construiește un super sediu, în anul 1922. Acesta era situat în noua locație a Centrului Civic al Tulcei, numit o perioadă și Piața Mircea, un spațiu străjuit de câteva clădiri impozante: Palatul Administrativ (actualul Muzeu de Artă), Palatul Pescăriilor (actualul MGM) și, bineînțeles Banca de Scont. Filiala tulceană a Băncii de Scont fusese înființată încă din 1911, având sediul la parterul unei clădiri la fel de frumoase, situată pe strada Elisabeta Doamna (actuala Gavrilov Corneliu), în capătul dinspre Dunăre, care însă nu mai există în ziua de azi. Investiția în construcția noului sediu, a însemnat o clădire modernă și solidă, din piatră și cărămidă, cu 18 încăperi, jumătate la parter și jumătate la etaj. Acoperișul tip mansardă franceză, avea învelitoare din „solzi” de tablă galvanizată (un material de construcții relativ nou și scump) și era parțial locuibil. Cam în același timp, adică în jurul anului 1922, se începe construcția sediului Băncii Naționale (actualmente Muzeul de Etnografie), anunțând parcă ideea transformării zonei într-un „Wall-street” tulcean. Lucrurile nu aveau să evolueze în aceste sens, din nefericire, deoarece lipsa unei căi ferate până la Tulcea, scăderea importanței transportului pe Dunăre, după construirea Portului Constanța și a podului de la Cernavoda, alături de alte și alte condiții potrivnice, a făcut ca Tulcea să rămână în continuare una din cele mai „modeste” reședințe de județ românești. Oricum, chiar și în aceste condiții, Banca de Scont a funcționat cu succes, alături de alte zeci de bănci tulcene, mai mari sau mai mici, trecând cu bine prin câteva crize economice și un război (Al Doilea Război Mondial). În timpul acestui război, în sediul băncii se instalează Parchetul Tribunalului Tulcea, iar în ziua de 24 ianuarie 1941, a fost foarte aproape să fie distrusă. În timpul Rebeliunii legionare, din 21-24 ianuarie 1941, un grup de tineri legionari tulceni (în majoritate elevi la Liceul Spiru Haret) se revoltă împotriva guvernului condus de Antonescu, și se retrag din Palatul Administrativ luat la țintă de armată cu 4 tunuri instalate în Piața Mircea. Bineînțeles că retrași în fosta clădire a Băncii de Scont, acesta este noua țintă asediată. În final, legionarii tulceni se predau și clădirea scapă de obuze. Dar nu a scăpat de naționalizare, pentru că după venirea comuniștilor la putere, clădirea băncii este naționalizată în anul 1950 și transformată în sediul Consiliului Sindical al raionului Tulcea. Din punct de vedere aritmetic, clădirea Băncii de Scont nu a supraviețuit decât 42 de ani. În anul 1964 este demolată, cu toate că era într-o stare bună și arăta la fel de bine ca și cele din jur, care mai există și în ziua de azi. Marii sindicaliști comuniști nu mai aveau însă nevoie de clădire, pentru că în 1964 se termină de construit Casa de Cultură a Sindicatelor, unde se mută. În același an, clădirea Băncii de Scont este demolată pentru a face loc minunatului bloc, denumit atât de frumos M1.
Fotografie cu Banca de scont Tulcea, în perioada comunistă
