În acest episod al foiletonului nostru dedicat lecturilor improbabile, ne întoarcem… acasă. După ce am scris despre cărți netraduse în limba română, cu șanse minime de a fi traduse și, implicit, de a ajunge la cititori— astăzi vă propunem o lectură improbabilă loco: romanul tulceanului Victor Henrich Baumann (care, genetic vorbind, este și jumătate neamț), „Bithida. Istorie și destin”. Publicat în 2025 la Editura PIM, în limba română și într-un tiraj de doar 150 de exemplare, volumul este încă proaspăt — motive suficient de serioase pentru a-l căuta și citi, după ce veți fi parcurs această recenzie pe care o promitem mai mult decât convingătoare. Numai că, așa cum se întâmplă adesea în cazul altor autori, editura nu beneficiază de nicio formă de distribuție, iar, dacă încercați un simplu „search” pe internet, cartea pare să nu existe. În aceste condiții, dacă nu ați intrat deja în posesia unui exemplar sau nu faceți parte din cercul apropiat al lui Herr Baumann, șansele de a citi acest roman sunt minime. Doar o mică minune AI ar mai putea face posibilă obținerea unui exemplar în vederea lecturii. Pe scurt, „Bithida. Istorie și destin” este, fără echivoc, o lectură improbabilă. Tocmai de aceea, prin acest episod, încercăm să vă schimbăm statutul din cititor improbabil într-unul… probabil.
Victor Heinrich Baumann, arheolog și istoric de formație, continuă în romanul „Bithida. Istorie și destin” (Editura PIM, Iași, 2025) tradiția sa de a împleti erudiția specialistului cu sensibilitatea literară, așa cum o dovedesc și volumele anterioare de proză istorică. Subtitlul „Istorie și destin” subliniază cele două dimensiuni esențiale ale operei: pe de o parte, reconstrucția veridică a unei epoci tulburi de la cumpăna mileniilor (între 28 î.Hr. și circa 15 d.Hr.), în spațiul nord-pontic și dobrogean, marcat de expansiunea romană și fragmentarea regatelor getice post-Burebista; pe de altă parte, explorarea profundă a condiției umane sub semnul unui destin implacabil, care dirijează traiectoriile individuale dincolo de voința proprie.
Narațiunea se dezvoltă pe două fire principale. Primul urmărește soarta regelui Zyraxes al Genuclei, un conducător luminat care, confruntat cu superioritatea cohortelor romane și trădarea vecinului Roles (aliat al lui Crassus), optează pentru evacuarea strategică a davei regale, refugiindu-se cu familia la vărul său Seuthes, regele tyrageților. Tentativele de alianțe antiromane eșuează, ilustrând vulnerabilitatea micilor formațiuni getice (sub Zyraxes, Roles și Dapyx) în fața ascensiunii ireversibile a Romei. Al doilea fir, dominant, îl are în centru pe fiica sa, Bithidia – eroina eponimă –, care întruchipează cel mai convingător raportul tensionat dintre aspirația umană și determinism. După căsătoria cu prințul Skyles al sciților taurisci din Neapolis, ea inițiază călătorii diplomatice pentru o coaliție antiromană, proiect sortită eșecului în contextul pax Augusta. Își reorientează astfel eforturile spre recuperarea tezaurului regal ascuns de tatăl său, misiune culminând cu o incursiune dramatică la Trosmis, marcată de sacrificii grele, dar încheiată cu împlinirea jurământului filial.
Cadrul istoric este reconstituit cu rigoare profesională: toponime autentice (Genucla, Tyras, Carsium, Durostor, Aegyssos, Trosmis, Pontul Euxin), figuri reale și dinamica geopolitică post-burebistiană sunt evocate cu acuratețe. Narativ, Herr Baumann alternează expunerea obiectivă cu meditațiile și amintirile personajelor pentru a spori credibilitatea și intimitatea. Limbajul este accesibil, cu arhaisme discrete (davă, arhonte, hlamidă) și un glossar util, completat de 42 de imagini care ajută vizualizarea epocii.
Finalul optimist subliniază împlinirea eroinei: împăcată cu noul pământ adoptiv, Bithidia vede jurământul îndeplinit, iar fiica sa, Andrada, descifrează tăblițele de aur ale tezaurului, revelând texte în limba getă despre un trecut anterior lui Burebista (regele Zalmodegikos). Prin acest gest, autorul transmite o idee esențială: valoarea supremă a tezaurului rezidă în recuperarea memoriei neamului, nu în aurul în sine.
Nicolae C. ARITON
