Întreaga comunitate tulceană, în frunte cu cea culturală și educațională, își pleacă astăzi fruntea în fața trecerii la cele veșnice a domnului Mihai Moleșag, un om care și-a dedicat întreaga existență înțelegerii oamenilor și cultivării spiritului, prin creație, umor și vocație pedagogică. Născut la 24 octombrie 1951, în comuna Somova, județul Tulcea, Mihai Moleșag a rămas toată viața legat de locurile natale, purtând cu sine frumusețea simplă a Dobrogei, pe care a știut s-o transpună în scris cu onestitate, farmec și mult umor. Pentru cei care l-au cunoscut, părea la prima vedere o fire molcomă – întruchiparea unui ardelean cu vorba lină și cuvinte așezate –, dar ascundea, de fapt, o gândire profundă și o forță a creației literare care nu se oprea niciodată, probabil nici în timpul somnului. La o primă privire, viața sa pare să fi avut un parcurs la fel de liniștit, însă, în realitate, a fost marcată de o evoluție constantă, fără salturi spectaculoase, dar și fără prăbușiri dramatice. A urmat cursurile primare și gimnaziale în comuna natală, apoi Liceul nr. 2 din Tulcea. A plecat la București, unde, între anii 1970–1972, a urmat cursurile unei școli tehnice, ulterior exercitând profesia de profesor de instruire practică și cea de proiectant la Institutul de Proiectări Tulcea – perioade în care a demonstrat aceeași rigoare și eleganță a gândului care aveau să-l caracterizeze întreaga viață. L-am cunoscut personal în anul 1975, la Liceul Industrial nr. 4, dânsul profesor, iar eu elev în învățământul tehnic de cinci ani. Diferența mică de vârstă dintre noi a făcut ca întreaga clasă să-l „adopte” pe domnul Mihai Moleșag, pe care l-am alintat „Nea Mihai” – apelativ ce avea să-i rămână printre prieteni tot restul vieții. În 1983 a debutat cu epigrame în revista Urzica, după ce publicase anterior proză umoristică. Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și președinte fondator al Clubului Umoriștilor Tulceni „Haz”, Mihai Moleșag a fost un promotor neobosit al spiritului satiric de calitate. Creațiile sale au fost incluse în peste 30 de culegeri și antologii de epigramă din România și Republica Moldova, iar numele său a devenit familiar cititorilor celor mai importante publicații de umor și divertisment din țară. Aceste date, care pot părea la prima vedere simple repere biografice, ascund de fapt profilul unuia dintre cei mai valoroși epigramiști ai României, o culme literară pe care Mihai Moleșag a atins-o prin talent, muncă și abnegație. Debutul său literar a avut loc încă din perioada liceului, în revista școlară Aegyssus, unde a publicat un interviu cu scriitorul Traian Coșovei. După ani de colaborări constante cu ziarul „Delta”, între 2004 și 2005 a fost corector și publicist la ziarul „Acum”. Licențiat în psihologie, și-a încheiat cariera profesională ca profesor psihopedagog. Epigrama, însă, poate fi uneori periculoasă. În 1996, când eram colegi de cancelarie la actualul Liceu „Ion Mincu” Tulcea, Nea Mihai a citit o epigramă la finalul unui Consiliu Profesoral tensionat, cu speranța de a destinde atmosfera. Catrenul, o aluzie fină la prestația directoarei și un joc de cuvinte ce mă viza și pe mine (în calitate de fost director), nu a fost deloc gustat. Directoarea nu avea simțul umorului – mai ales profesional –, iar aceasta l-a „costat”pe Mihai Moleșag calificativul anual: de la un „Foarte bine” meritat, a primit doar „Bine”. Cei care l-au cunoscut își vor aminti de inteligența sa caldă, de felul în care știa să lumineze o discuție cu o vorbă bine aleasă, de bucuria cu care întâmpina fiecare conversație cu prietenii, colegii sau elevii săi. Mihai Moleșag a fost un om care a înțeles că binele se construiește în tăcere, că educația este un act de generozitate și că umorul rămâne una dintre cele mai nobile forme ale lucidității. Pleacă dintre noi un creator, un profesor, un coleg și un prieten. Dar rămâne moștenirea lui de spirit, rămân paginile scrise cu talent și sinceritate, rămân zâmbetele pe care le-a stârnit și viețile pe care le-a atins cu delicatețea lui discretă.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
