Astăzi ar fi trebuit să discutăm despre cu totul altceva. Nu-mi pot scoate însă din minte versurile cântecului Mariei Tănase, Trenule, mașină mică și, bineînțeles, povestea trenului tulcean și a gării orașului. Versurile erau cam așa: Foaie verde și-o sibică sipică / Trenule, mașină mică, / Unde-l duci pe Ionică. Nu am priceput niciodată de ce trenul este numit mașină mică, când știm foarte bine că discutăm despre un mastodont de oțel de sute de tone. Explicația ar fi aceea că autorul versurilor este un fost marinar care compară trenul cu un ditamai vaporul, alături de care trenul chiar este o mașină mică. Nu am găsit nici o explicație însă pentru cuvântul sibică, care a rămas complet învăluit în mister (misterul a fost dezvăluit grație prietenului misterelor dunării, Nautlius, motiv pentru care îi mulțumim…). Dar să revenim la ale noastre și să discutăm despre trenul tulcean și gara sa…
Dacă Tulcea a avut telegraf din anul 1857, fiind construit în aproxiamtiv jumătate de an, pentru linia ferată a trebuit să mai aștepte foarte multă vreme. Construcția acesteia începe în anul 1911, dar lucrările sunt întrerupte din lipsă de bani, reluate după Primul război mondial, întrerupte din nou, și calea ferată Medgidia-Tulcea se finalizează, în sfârșit, în 1938. Deci distanța dintre telegraful și trenul tulcean este de mai bine de 80 de ani. Ciudat și misterios în același timp.
Prima gară tulceană a fost deschisă în 1939 și a funcționat în dreptul trecerii de linie ferată din vest, de pe strada Isaccei, fiind de fapt o baracă puțin mai arătoasă pe locul unde era și primul capăt de linie ferată tulceană. Fiind război, unitățile militare lucrează la prelungirea liniei cu 2,5 km, până pe faleza Dunării, lucrările fiind încheiate în luna iulie 1940. Fotografia de mai sus este a doua gară pe care a avut-o Tulcea, și a fost tot o construcție provizorie, amplasamentul fiind numit Gara Tulcea Port, așa cum se poate citi pe o tăbliță indicatoare, dacă priviți cu atenție fotografia. În continuarea poveștii noastre apare un pasaj de politcal-fiction, în care imi aduc aminte cum se șoptea prin anii 1965, de o vizită inopinantă a lui Gheorghe-Gheorghiu Dej în Tulcea. Frumoasa faleză devenise un maidan mizerabil plin cu butuci de lemn, cărbuni și gunoaie, printre care hălăduiau porci, care se pare că l-au cam atacat pe Primul Secratar al Partidului Muncitoresc Român. În spirit muncitoresc, au căzut câteva capete politice locale și s-a trecut la reamenajarea falezei. Vechea gară fluvială a devenit și gară feroviară, linia ferată trecând bine de amplasamnetul Casei Sindicatelor, totul numindu-se acum Gara Tulcea.
Dacă nu greșim foarte mult, actuala gară de astăzi s-a construit în 1971, vechea clădire a Gării rezistând încă câțiva ani, ca sediu al Căpităniei Tulcea, fiind demolată după datele oferite de cititorii misterelor dunării in perioada 1971-1978 (încă nu s-a ajuns la un consens 🙂 ).
Nicolae C. Ariton
P.S. – O parte din informatii, si fotografia, au fost preluate de pe www.forum.lokomotiv.ro, publicate de domnul Catalin Pavel, motiv pentru care le multumim tuturor de pa acest forum.
