Chipuri tulcene (1)

       Azi nu mai vorbim de clădiri. Discutăm despre oameni, despre tulcenii noștri dragi. Inițial, intenționam să facem o schimbare completă de decor și să abordăm o temă diferită, în ideea ca o nouă cronică vizuală ar putea plictisi. Descoperirea pe care am făcut-o însă ne-a entuziasmat atât de tare, încât am dat la o parte planificarea făcută și așa am ajuns la Chipuri tulcene, episodul 1.

   Luând în considerare spusele prientenului nostru Dan-Cristian Munteanu, rapas.wordpress.com , student la medicină, bloger, moisilist și tulcean de caracter (într-o ordine complet aleatoare), că nu trebuie să ne lamentăm privind sărăcia de informații despre Tulcea veche, deoarece în felul acesta orice descoperire este o motiv de sărbătoare, sincer vă pot spune că am fost de-a dreptul fericit când am descoperit fotografia de mai sus, complet inedită.

   Deci, fără nici cea mai mică modestie, suntem martorii publicării unei imagini unicat cu câțiva tulceni, care, la prima vedere, nu pare ceva deosebit, dar constiutuie încă o mică piesă ce se adaugă complicatului puzzle al istoriei tulcene, ce încercăm să-l construim din piese atât de puține și disparate.

   Fotografia a fost realizată în 1890-1895 și reprezintă membri Uniunii comercianților de liomonadă și sifon din Tulcea, într-o poză de grup, făcută de unul din fotografii tulceni, patronul studioului foto Nany. Din punctul meu de vedere este una din cele mai frumoase fotografii vechi, cu tulceni. În primul rând este o realizare artistică reușită, cu personajele care parcă umplu spațiul dintre arcade, care constituie un fel de cadre ale fotografiei. În al doilea rând, TULCENII! Sunt atât de relaxați, de frumoși și bine îmbrăcați încât nu poți să nu te miri câtă bună stare emanau în jur, în fond fiind doar niște modești negustori de limonadă și sifon. Prin comparație, ne gândim cum arătau oare cei din uniunea negustorilor de cereale, de cherestea, de bijuterii sau armatorii. În același timp, democrația totală prezentă în fotografie, negustori avuți (probabil cei așezați pe scaune), alături de cei mai modești, pentru ca în spate să se zărească și un turc sacagiu (cel cu fes), copii de prăvălie și chiar o căruță cu un cal. În fața grupului de bărbați sunt așezate navete cu sticle de sifon și liomonadă, dovadă cât erau de mândri de comerțul pe care îl făceau. Nu putem trece cu privirea nici peste costumele impecabile ale majoritatea unioniștilor, cravatele sau papionul, și pălăria din fetru sau pai.

   În final, am încercat să localizez locul unde a fost făcută fotografia, pentru a nu fi nici un dubiu privind autenticitatea tulceană. Ea a fost realizată în bazar, mai precis în capătul acestuia, în partea dreaptă, acolo unde nu mai există piloni cu arcade, ci doar arcade care închid culoarul de trecere. În fotografia de mai sus, care surprinde bazarul tulcean, se poate vedea locul cu pricina, cam pe unde se afla domnul așezat la o masă.

   Nicolae C. Ariton