După încheierea romanului foileton „Bărbați cinstiți și femei pirat la Dunărea de Jos”, revenim cu un serial nou, având titlul „Tulcea la mezat”. Subiectul abordat va fi unul singur: clădiri istorice, sau doar vechi, cu cel puțin o sută de ani în spate (mai bine spus, pe acoperiș), care după o existență mai mult sau mai puțin tumultoasă (unele chiar aventuroasă), sunt scoase la vânzare de proprietarii lor actuali. Majoritatea poveștilor clădirilor pe care le vom prezenta sunt atât de bogate încât ar merita câte un volum fiecare, dar pentru că cititorii de cărți s-au împuținat înspăimântător de mult, iar „lecturiștii” din ziua de azi preferă articole sub 500 de cuvinte, vom încerca și noi să fim conciși și să nu depășim cele cinci sute de cuvinte. Am folosit în titlul articolelor, cuvântul „mezat”, cu înțelesul mai larg de „vânzare”, provenind din limba turcă, și care mai are înțelesul de „vânzare publică a bunurilor unui datornic; licitație”, fără nici o legătură cu clădirile noastre tulcene. Dar să purcedem, azi despre o casă mai puțin celebră, Cambitzis, suma cerută de ofertant este de 500.000 euro.
Nicolae C. Ariton
Clădirea: Casa Cambitzis/ Monument istoric categoria B/ Locația: str. Victoriei/ Prețul: 500.000 euro
De departe, una din casele cele mai puțin celebre scoase la vânzare, dar cea mai recentă (anunțul a fost postat în luna septembrie 2023), este Casa Cambitzis, situată pe strada Victoriei, alături de sediul Camerei de Comerț și vis-a-vis de sediul P.S.D. (una din fostele case Avramide). Clădirea P+1 are 320 de mp, o arhitectură cu scară monumentală, coloane la intrare, frize și balcon atic, construită din piatră și cărămidă, la care se adaugă și o grădină generoasă de aproape 1000 de mp. Suma cerută pare mare, la prima vedere (pentru noi cei care locuim „la două camere”), dar având în vedere poziția centrală, arhitectura splendidă, starea fizică excelentă și potențialul de extindere, merită investiția, mai ales că suma este și „ușor negociabilă”. Clădirea scoasă, în zilele noastre, la mezat, a fost sediul firmei „Frații Cambitzis”, alcătuită din Vasile, Spiridon și Evanghele, dar și locuința primilor doi frați: Vasile și Spiridon. Al treilea frate, Evanghele locuia pe strada Carol I (actuala Gării), unde pe lângă locuință, firma mai avea un magazin și mai multe magazii, ocupându-se cu comerțul de cereale, alimente și materiale de construcții. Divagând puțin, în magazinul fraților Cambitzis, situat pe strada Carol I, nr. 4-6, s-a deschis, în anul 1948, celebrul magazin „Pescarul”, care a fost demolat la sfârșitul anilor 1950, pe locația acestuia situându-se acum fântâna arteziană de la Casa Sindicatelor. Dar să revenim la frumoasa casă de pe strada Victoriei (numită Principele Ferdinand, la timpul respectiv), scoasă la mezat în timpurile noastre. Cel mai vechi document pe care l-am găsit despre „casa noastră” este dosarul de încetățenire a fratelui Spiridon Cambitzis, domiciliat în strada Principele Ferdinand, nr. 26, adică la adresa „casei noastre”) emis de „Comisia de Naturalizare”, prin care acesta – născut în Grecia în anul 1879, stabilit în România în 1893 – a făcut cerere pentru acordarea cetățeniei române și renunțarea la cea elenă în anul 1935 (cam târzior, comentăm noi). Fără să cunoaștem alte detalii despre situația familiei Cambitzis, adăugăm doar că în anul 1933, aceasta a trecut printr-o mare tragedie. Fratele Evanghele, care locuia pe strada Carol I (actuala Gării), se sinucide, cu două (!) focuri de revolver, într-una din magazii, peste niște saci de ciment. Subliniem faptul că această dramă nu s-a petrecut în casa de pe strada Victoriei ci în cea de pe Gării. Urmează o serie de reclamații făcute de văduva sinucigașului în care îl acuză pe cumnatul Spiridon Cambidzis că și-ar fi însușit scrisoarea de adio a acestuia, neplata unor bani și sustragerea unor bunuri, care au dus la agravarea stării de sănătate a victimei și sinuciderea într-un act de disperare. Din păcate, nu am găsit alte informații privind desfășurarea conflictului și/sau rezolvarea cazului sinuciderii lui Evanghele Cambitzis. În afară de clădirile de pe strada Carol I, naționalizate, nu știm nimic despre soarta Casei Cambitzis, care, probabil la rândul ei a fost naționalizată. L-am mai descoperit în presa timpului, pe Vasile Cambitzis (Cambitzi) – despre care nu știm dacă este același Vasile, unul din cei trei frați – care are o interesantă activitate literară, mai ales ca traducător al clasicilor greci. Oricum, în urma articolului nostru, rămân multe misterele nedezlegate (un lucru deja obișnuit), pe care poate le vom desluși în niște episoade viitoare.
